7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
22
23
24
22
23
24
29
30
31
Mai 2015
Bucureşti
Craiova
Iaşi
Tîrgu Mureş
Hunedoara

Filmul european, filmul tuturor posibilităților


De 19 ediții, Festivalul Filmului European (FFE) marchează Ziua Europei și celebrează varietatea cinematografică a continentului. În perioada 7 – 31 mai, cinefilii din cinci orașe din România vor avea ocazia să vadă peste 50 de filme, selectate de organizatori împreună cu ambasadele europene și cu institutele culturale de la București.
Timp de trei săptămîni, vă invităm să luăm o pauză de la efecte speciale şi să ne întâlnim cu neprevăzutul cinematografiei europene – şi cu noi înşine, europenii. Versatil, polimorf, imprevizibil, aidoma vieții – și definibil doar în opoziție cu cinematografia comercială – filmul european rămâne filmul tuturor posibilităților. Spectatorii vor avea ocazia să se bucure, să își pună întrebări, să plângă și să viseze la drame, comedii, filme biografice, documentare și filme de animație din 25 de ţări europene.
În Bucureşti, proiecţiile vor avea loc la Cinema Studio, Cinema Elvira Popescu și Cinema Pro. Festivalul include și o serie de evenimente conexe: concerte, dezbateri, expoziţii, workshopuri.
Organizatorii FFE – Institutul Cultural Român şi Reprezentanţa Comisiei Europene în România, cu sprijinul ambasadelor și institutelor culturale europene de la București, al Uniunii Cineaștilor din România, sub egida EUNIC București – continuă tradiția de a desemna un regizor român drept ambadasador onorific al festivalului. În acest an, este rândul lui Tudor Giurgiu, regizorul filmului „De ce eu?“, să propună o viziune personală asupra a ceea ce înseamnă azi cinematografia europeană.

 

Deși am crescut cu filmele americane tolerate de comuniști în grilele TVR-ului anilor `80 iar actrițe precum Bette Davis sau Katherine Hepburn mi se păreau de neegalat, am început serios să mă gîndesc la regia de film după ce am văzut filmele lui Fellini, Polanski sau Forman. „Cuțitul în apă”, „Amarcord”, „8 ½” sau „Dragostea unei blonde” rămîn și azi capodopere ale filmului universal într-o vreme cînd conceptul de film european vs mainstream-ul hollywoodian nu era la așa mare preț.
Personal, sunt adversarul analizelor sau selecțiilor de orice fel care se fac ținînd cont de criterii geografice, deși pentru americanii de azi, fără excepție, filmele noastre sunt marcate emblematic drept „the subtitled films”. Cred că nu există decît filme bune și filme proaste, indiferent de unde vin ele. Atît.
Europa are însă marele avantaj al unei diversități excepționale de povești, limbi și culturi, așa încît e oricînd reconfortant să văd un film islandez de Dagur Kari (sau orice alt regizor din zonă), un Sorrentino profund italian sau o poveste „wicked
” semnată de austriacul Seidl.
Celebrarea filmului european e de fapt o ocazie unică de a vedea ce-i doare (și) pe alții, de a înțelege mai bine episoade istorice sau din prezent, sau de a ne demonta propriile stereotipuri despre un popor sau altul.

Tudor Giurgiu, regizor,
Ambasador onorific al Festivalului Filmului European