Taking Sides / Cazul Furtwängler / Le cas Furtwängler

Filmul este inspirat de un eveniment real din viaţa lui Wilhelm Furtwängler, celebrul dirijor al Filarmonicii din Berlin.
În 1946, în capitala pustiită de bombe, trupele aliate ocupă Berlinul, decid să restabilească ordinea şi să valideze acuzaţiile de colaboraţionism. Maiorul Steve Arnold consideră că Furtwängler era moral vinovat că a acceptat oferta unei cariere strălucite.Dirijorul, susţinut de membrii orchestrei, afirmă că poziţia sa i-a permis să-i protejeze pe evreii care lucrau sub bagheta sa şi că muzica lui a păstrat o stare de armonie interioară care a făcut mai suportabil răul din exterior.

„Două modele de comportament, ambele mizând pe înalte principii morale, intră în conflict. Unul, reprezentat de către maiorul Steve Arnold – condamnă orice beneficiar al dictaturii construite pe o ideologie coruptă şi criminală; în acelaşi timp Arnold apără intervenţia militară de peste ocean. Celălalt – Furtwängler – afirmă că o întreagă naţiune nu poate emigra şi că cei care rămân printre cei pervertiţi trebuie să se apere. El crede că a salva o cultură şi valorile culturale este o înaltă misiune care îngăduie compromisurile. De partea cui e adevărul ?”
István Szabó.

„ Urăsc piesele în care autorul le spune spectatorilor ce să gândească. Urăsc propaganda şi pe oricine utilizează teatrul ca pe o platformă politică. Am numit-o „Taking sides” pentru că am vrut ca auditoriul să decidă de partea cui se situează.”
Ronald Harwood

„Responsabilitatea mea este să propun un nou punct de vedere asupra lumii. Niciodată nu am văzut lumea din partea însorită. Încerc să văd problemele lumii, partea întunecată a ei, pe ea în întregime. Vreau să văd partea dramatică.”
Lajos Koltai

„ În viziunea lui Szabó, Furtwängler trebuia să aibă un fel de aristocratică detaşare; el era un anacronic vestigiu al unei lumi care, după 1945, a fost distrusă. Noi păream implicaţi nu numai într-o bătălie morală, ci şi în ciocnirea culturală dintre valorile Americii – noii lumi –
şi cele ale Europei – vechii lumi. America vede lumea ca fiind neagră sau albă şi împarte lumea, fără a ezita prea mult în oameni buni şi oameni răi . Europenii nu pot avea aceste certitudini datorită legăturii lor puternice cu istoria.”
Stellan Skarsgard, Filmul ca un memento social, interviu luat de Sir Peter Jonas, 11 martie 2001, o zi după premiera filmului la München

" Taking Sides" este cel mai bun film din ultimii ani al lui István Szabó, a cărui reputaţie datează din 1981, când, în Mephisto, a regizat o poveste similară despre un artist german care a pactizat cu Al 3-lea Reich. ”
Philip French, The Observer, 23 noiembrie 2003

„ Filmul nu e compus din răspunsuri, ci din întrebări referitoare la o problemă care străbate istoria încă de la începuturile ei: eterna luptă dintre artă şi politică, bazată pe seducţie şi constrângere.”
Emanuela Liverani, reVision, 2002

Nominalizare la Premiul pentru cel mai bun actor – Stellan Skarsgard,
Premiile Filmului European, Berlin, 2001.
Premii: Premiul Juriului, Festivalul Internaţional al Filmelor de Acţiune şi de Aventură, Valenciennes, Franţa, 2002; Premiul ADF şi Premiul Kodak – Lajos Koltai, Premiul SIGNIS şi două premii Ombú de Argint – István Szabó, Stellan Skarsgard, Mar del Plata, 2002; Premiul Special al Asociaţiei Naţionale a Ziariştilor Maghiari – István Szabó, 2003.

István Szabó (1938)
Regizor, asistent de regie (un film), scenarist (19 filme), actor (5 filme), coproducător (un film).
Filmografie: Being Julia, 2004; Ten Minutes Older: The Cello, 2002; Sunshine, 1999, nominalizări: 3 Golden Globe, premii: Premiile Filmului European, Berlin (scenariu, imagine, Ralph Fiennes – cel mai bun actor), Premiul Genie, Toronto; Édes Emma, drága Böbe – vázlatok, aktok / Sweet Emma, Dear Böbe, 1992, Premiul Ursul de Argint, Berlin; Meeting Venus, 1991; Hanussen, 1988, nominalizări: Oscar, Cannes, Premiile Filmului European, Berlin, selecţionat în competiţia oficială pentru Palme D'Or la Festivalul de la Cannes; Oberst Redl / Colonel Redl, 1985, nominalizări: Oscar, selecţionat în competiţia oficiala la Cannes; premii: Premiul Academiei Engleze pentru film străin, Londra, Premiul Special, Cannes, Valladolid, Rueil-Malmaison, Premiul Gene Moskowitz, Budapesta; Bali, 1984; Mephisto, 1981, premii: Oscar pentru film străin, FIPRESCI şi Premiul pentru scenariu, Cannes, Premiu pentru film străin, New York, Londra, Roma, Sorrento, Varşovia, Premiul Efebul de Aur, Agrigento, Marele Premiu, Pécs, Premiul Criticilor Maghiari – István Szabó ; Der Grünne Vogel, 1980; Bizalom / Confidence, 1979, nominalizare Oscar, premii: Ursul de Argint, Premiul Interfilm, Berlin; Várostérkép, 1977; Budapesti mesék / Budapest Tales, 1976; Tüzoltó utca 25. / 25 Fireman’s Street, 1973, Marele Premiul al Juriului, Locarno, Premiu pentru film străin, Atlanta; Álom a házról / Dream About a House, 1972; Budapest, amiért szeretem / Budapest, Why I love It, 1971; Szerelmesfilm / Love Film, 1970; Kegyelet / Piety, 1976; Apa / Father, 1964; Kresz-mese gyerekeknek / Traffic-Rule Tale for children, 1965; Álmodozások kora / The Age of Daydream, 1963; Koncert / The Concert, 1963; Te / You, 1963; Variációk egy témára / Variations on a Theme, 1961; Plakátragasztó / Bill Poster; 1960; A Hetedik napon, 1959, precum şi 3 filme şi un serial TV.